Operatia

Uretroplastiile reprezintă un mare numar de tehnici chirurgicale urologice prin care se reconstruieste parţial sau complet un segment sau intreaga uretră, folosind transferuri de ţesuturi prelevate de la pacient. În prezent sunt in studiu materiale sintetice sau organice care să poată fi utilizate în egală măsură în chirurgia reconstructivă a uretrei la bărbat. Modalitatea de reconstrucţie constituie criteriul de clasificare al uretroplastiilor.

Uretroplastiile intr-un timp

În cazul uretroplastiilor intr-un timp reconstructia uretrala se face printr-o singură intervenţie chirurgicală, aceasta fiind prima opţiune terapeutica atunci când situaţia morfofuncţională locală o permite.

1. Anastomoza termino-terminală. Constituie tipul ideal de uretroplastie în cazul stricturilor uretrale sau rupturilor de uretră membranoasă deoarece, după excizia segmentului fibrozat, înlocuirea acestuia se face cu ţesut uretral normal prin anastomozarea cap la cap a extremităţilor uretrale sănătoase, care sunt elastice. Din păcate, acest tip de uretroplastie îl putem folosi doar în cazul stricturilor sub 2 cm, situate la nivelul uretrei bulbare sau mai lungi doar în cazul uretrei membranoase. Rata de succes pentru uretroplastia prin anastomoza termino-terminală este cuprinsă intre 85% si 95%.
2. Uretroplastiile de substituţie folosesc pentru reconstrucţia peretelui uretral ţesuturi epiteliale aparţinând pacientului, prelevate sub formă de grefă sau lambou.

Prelevarea ţesuturilor epiteliale sub formă de grefă

Ppresupune secţionarea vaselor (care formeaza reţeaua vasculară a acestora la locul de recoltare), urmând să se formeze alte coexiuni vasculare la locul de implantare. Pentru reconstrucţia uretrală cele mai eficiente grefe sunt cele recoltate din mucoasa bucală a obrajilor şi a buzei inferioare urmate la distanta ca frecvenţă de mucoasa prepuţului, pielea corpului penisului şi pielea retroauriculară ( din spatele urechilor ). Recoltarea se face sub formă de grefă groasă, în structura sa histologică intrând epidermul, dermul cu reţeaua vasculară şi ţesut conjuctiv subiacent.

Acesta din urma se îndeparteaza inainte de fixare la locul de implantare, pentru a permite contactul reţelei vasculare dermice a grefei cu reteaua vasculara a ţesuturilor care constituie patul de implantare. Pentru refacerea conexiunilor vasculare grefa trebuie să stea fixă pe ţesuturile subiacente minimum patru zile. În primele 2 zile grefa se hraneşte prin imbibitie (perioada de imbibiţie), urmând ca în urmatoarele 2 zile să se realizeze conectarea vasculară la ţesuturile gazdă (perioada de inosculatie), de care depinde supravieţuirea grefei şi implicit succesul uretroplastiei. Din acest punct de vedere grefa din mucoasa bucală este prima opţiune deoarece datorită stricturii histologice "prinde" cel mai bine la locul de implantare. În cazul substituţiei hemicircuferinţei ventrale, grefa o suturăm la segmentul uretral stenozat incizat ventral, iar in cazul substituţiei hemicircumferinţei dorsale, segmentul uretral incizat dorsal îl suturăm la grefa fixată de albugineea corpilor cavernoşi.

Avantajele utilizarii acestor grefe:

• uşurinţa recoltării;
• absenţa unor cicatrici vizibile (în cazul celor recoltate din mucoasa bucală şi pielea retroauriculară).

Dezavantajul este reprezentat de gradul important de retracţie postoperator generat de calitatea revascularizarii la locul de implantare, care depinde de existenta unor ţesuturi periuretrale bine vascularizate la nivelul reconstructiei si de acurateţea tehnică a reconstrucţiei.

Transferul tisular sub forma de lambou

Presupune recoltarea fragmentului de ţesut epitelial cu păstrarea conexiunilor vasculare de la locul de recoltare prin intermediul unui pedicul elastic. În acest caz recoltarea o facem din zone apropiate locului de implantare, acestea fiind ,în ordinea preferinţelor, mucoasa prepuţului, pielea penisului sau pielea perineului. Ca şi în cazul grefelor, lambourile pediculate pot substitui hemicircumferinţa ventrală sau dorsală a uretrei. Lambourile croite din mucoasa prepuţului şi/sau pielea penisului le folosim frecvent pentru reconstrucţia uretrei peniene, iar cele din perineu le utilizam foarte rar, în situaţii speciale, pentru reconstrucţia uretrei bulbare şi/sau membranoase.

Avantajele utilizarii lambourilor:

• vascularizaţia proprie;
• retracţia redusă dupa recoltare.

Dezavantaje:

• timpul mare necesar recoltarii;
• cicatricea de la locul recoltării;
• complicaţiile postoperatorii;
• nivel mare de experienta necesară pentru utilizarea acestui tip de transfer tisular.

Rata de succes al uretroplastiilor de substitutie este cuprinsă între 85% şi 90%.

În practica curentă există situaţii în care complexitatea stricturii impune combinarea celor doua tipuri de transfer tisular, grefa şi lambou, ceea ce creşte dificultatea reconstrucţiei şi posibilitatea complicaţiilor ulterioare.

Uretroplastiile în doi timpi

Uretroplastiile în doi timpi sunt indicate atunci când un segment uretral este distrus sau absent iar ţesuturile periuretrale sunt insuficiente sau improprii pentru o uretroplastie într-un timp.
În primul timp excizăm segmentul uretral fibrozat şi în locul acestuia fixăm o grefă din care , dupa 2 luni, în al doilea timp, operator, reconstruim segmentul uretral. În aceste situaţii folosim cel mai frecvent grefe groase recoltate din mucoasa bucală si-sau piele retroauriculară.

Rata de succes al uretroplastiilor în doi timpi este cuprinsă între 85% şi 90%.

Centre medicale si costuri

Operatiile de reconstructie a uretrei conduse de Dr. Voinescu pot avea loc in Bucuresti. Se realizeaza in cadrul a doua centre medicale, Spitalul Dr. Theodor Burghele, sau Spitalul Medical privat Medlife. Costul operatiei este in jur de 5000 lei, in functie de tehnica folosita si dificultatea operatiei.